Convergențe Româno – Siriene
Siria este unul din depozitarele istoriei universale .Pe pământul ei s-au născut şi s-au întrepătruns cele mai măreţe şi mai inovatoare realizări ale omului, realizării de care omenirea continuă să beneficieze până în prezent. Istoria agriculturii a început în Siria în urmă cu mai demult de zece mii de ani. Până atunci, vreme de milioane de ani, omul a cules plantele sălbatice care se găseau întâmplător în jurul său şi s-a hrănit cu acestea. Profesorul Andrew Moore afirmă că, chiar la Abu Huraira (in prezent zona a barajului de pe fluvoul Eufrat ), omul sirian a aflat cum să îmbine grâul cu apa şi cum să cultive pământul ca să obţină dintr-un singur spic mii de spice. În acel moment de creativitate, a început urbanizarea şi sedentarismul, iar omul a început să-şi construiască locuinţe în locul peşterilor, să invoce în taină cerul cu primele incantaţii mitologice şi religioase şi, de asemenea, să-şi experimenteze degetele în desen, sculptură şi ornamentaţie. Vestigiile acestei perioade din viaţa omenirii se mai găsesc încă la Jirud, Yabrud şi alte locuri.
Apoi, omul a descoperit cuprul şi a inventat aliajul acestuia, bronzul. Această civilizaţie a metalului a apărut la Tall Halaf, pe malurile râului Al-Khabur. După ea, au urmat invenţiile şi realizările din mileniul al treilea înainte de Christos în regatul Mari şi Ugarit de pe coastă, care i-a oferit umanităţii miraculoasa invenţie, alfabetul, şi la Ebla, în al cărei palat regal s-a găsit una din cele mai vaste biblioteci, cu texte din domeniul administraţiei, comerţului, al diplomaţiei, al industriei, al relaţiilor de război şi pace cu celelalte ţări. Aceste regate au fost descoperite la începutul celui de-al doilea deceniu din secolul trecut. Menţionăm, de asemenea, poziţia unică a Siriei între cele trei continente, ea fiind traversată de drumul mătăsii care venea de la îndepărtatele hotare ale Chinei. Prima sa etapă era la Doura Europos (As-Salihiya), apoi la Palmyra şi Homs, iar de acolo continua către porturile siriene de la Marea Mediterană, din care navigatorii sirieni făcuseră, în urmă cu mii de ani, un lac sirian pe care pluteau corăbiile lor cu întinse pânze albe. De aceea, Siria a fost un loc de întâlnire şi un punct de răscruce al schimburilor comerciale şi, în consecinţă, al ideilor, al credinţelor şi modelelor culturale. Acest lucru este constatat de către orice turist atunci când vizitează Siria, în oricare loc din aceasta. Călătoria în Siria este o călătorie în timp, datorită succesiunii civilizaţiilor pe pământul său, într-o permanentă continuitate. Vizitatorul care se plimbă în As-Suq At-Tawil (Madhat Basha) de la Bab Kissan până la Bab Al-Jabiya are sentimentul că paşii săi însoţesc paşii Sfântului Paul, peste ochii căruia s-a deschis lumina credinţei – lumina „Diurnului Damascului”.
Ţesătorul de mătase din Damasc, Hama şi Alep nu este decât nepotul celui care lucra la Ebla în urmă cu 4000 de ani. Suflătorul de sticlăcolorată este şi el urmaş al strămoşilor săi de pe coasta siriană, care au inventat sticla şi au colorat-o acum 3000 de ani. Iar orice tablou popular pictat de un artist sirian contemporan nu este decât o reproducere a unui alt tablou gravat de un artist sirian din Doura Europos în secolul al treilea înainte de Christos.
Mulţi intelectuali descriu Siria ca fiind cea mai mare ţară mică din lume. Iar spusele unui director de muzeu din Paris au devenit maximă, atunci când a afirmat: „Fiecare om are o patrie în ţara sa de obârşie şi în Siria.” Iar o ţară în care există atâtea nuanţe de diversitate precum Siria este rară în lume. Iar orice călătorie în oricare colţ din Siria este o plimbare printr-o multitudine de civilizaţii, privelişti, culori, costume şi monumente. Pas după pas, înaintea ochilor vizitatorului se perindă vestigiile măreţelor civilizaţii care s-au succedat timp de mii de ani, iar toate acestea se concentrează înaintea ochilor săiîn răstimp de numai o oră sau chiar mai puţin şi pe o suprafaţă de numai câţiva metri. La o oprire în faţa Moscheii Omeyyade in Suq-ul din Damasc, vezi cum se întâlneşte istoria în minunata construcţie islamică înălţată pe pietrele dintr-un vechi templu arameic, în vecinătatea căreia se află un arc roman susţinut de coloane imense, iar alături resturi de ornamente bizantine şi cupole ayubite, mameluce şi otomane. Iar în faţa acestora, se desfăşoară animaţia comerţului din vremea de astăzi, cu creaţiile epocii moderne.
Dacă am părăsi oraşul pentru a ne îndrepta către ţinuturile Siriei, escaladând munţii sau coborând înspre văi şi depresiuni, ne-ar fi suficientă o singură oră cu maşina pentru a ne deplasa dinspre holdele de grâu, lanurile de bumbac, viile de struguri şi livezile de măslini, înspre oazele de palmieri şi rodii şi înspre pădurile de pini, cimbrişori şi tei şi, de asemenea, către litoralul azuriu, trecând prin satele siriene care se deosebesc unele de celelalte, iar ochiul vizitatorului le percepe în diversitatea etnografică care se manifestă în costumele tradiţionale ale locuitorilor satelor, strălucitoare, brodate şi colorate, precum şi în stilul caselor, în formele acoperişurilor şi ferestrelor, în şezătorile nocturne, în cântece şi feluri de mâncare. Iar turistul norocos este cel care va asista la unul din festivalurile de la Palmyra sau Bosra care se organizează în fiecare an, căci va vedea cum se întrepătrund culturile şi se îmbină cu frumuseţea şi armonia coloanelor şi arcurilor din vremurile trecute.
Prin urmare, în faţa acestui număr impresionant de monumente arheologice şi turistice, trebuie să înlesnim călătoria turistului, împărţind Siria în trei zone, pentru ca acesta să poată cunoaşte astfel cele mai importante oraşe şi monumente din fiecare zonă:
Zona de sud cuprinde oraşul Damasc, Suayda, Dara’a şi Kunaitra.
Zona de vest şi cea centrală cuprinde Homs, Hama, Tartus, Lattaqia şi Idlib.
Iar zona de nord şi cea de est cuprind Alep, Ar-Raqa, Dair Az-Zor şi Al-Hasaka.
Începem bineînţeles cu Damasc. După ce vizitatorul aterizează pe aeroportul său internaţional, trebuie să facă cunoştinţă cu cel mai vechi oraş locuit şi populat din lume. Documentele îi atestă existenţa în mileniul al treilea înainte de Christos. Însă s-a evidenţiat cu putere în secolul al doilea înainte de Christos, atunci când a devenit centrul unui regat arameic. Chiar şi astăzi, numeroase sate şi cursuri de apă dinjurul său încă mai poartă nume arameice. În epoca romană, Damasc era unul din primele zece oraşe ale imperiului şi a obţinut importante privilegii în zilele dinastiei împăraţilor sirieni (dinastia Severus). Din el s-a afirmat cel mai important arhitect pe care l-a cunoscut imperiul roman, Apollodor. Din epoca bizantină încă mai există şi astăzi numeroase biserici şi mănăstiri importante. Damascul a atins culmea gloriei sale atunci când a devenit capitala Omeyyazilor, iar epoca sa de aur a durat timp de un secol, când graniţele sale se întindeau de la munţii Pirinei şi ţărmurile Atlanticului până la hotarele Chinei la est. De aceea, turistului îi este greu să viziteze fiecare colţ din Damasc, care este în întregime un muzeu al tuturor epocilor istorice. Totuşi, noi vom prezenta pe scurt cele mai importante monumente, din cele două părţi ale oraşului, cea veche şi cea modernă. Între cele mai importante monumente ale Damasc-ului vechi, se numără fortificaţia şi cele şapte porţi. Moscheea Omeyyadă construită pe un templu arameic al zeului „Hadad” datând de acum 3000 de ani, care a devenit apoi templu păgân al lui Jupiter din Damasc, biserică a Sfântului Ioan Botezătorul şi, în cele din urmă, moschee care a reprezentat timp de secole un model de urmat în construcţia de moschei în întreaga lume. Apoi, turistul mai poate vizita Palatul Al-Azem, care este un model al locuinţelor din Damasc, în care se află Muzeul de Arte şi Tradiţii Populare, pe urmă Citadelă, su-urile (pieţele) vechi acoperite, dintre care cele mai importante sunt: Suq Al-Hamidiya, Madhat Basha, Suq Al-Harir şi altele, fără a uita Biserica Sfântul Paul, legată de amintirea Sfântului Paul, alături de Biserica Sfântul Anania.În ceea ce priveşte monumentele moderne din Damasc, ele includ Muzeul Naţional cu diferitele sale secţiuni, Takiya Sulaymaniya, Muzeul de Istorie al oraşului Damasc, zona As-Salihiya. Iar în afara oraşului Damasc, turistul ar trebui să vadă un sat extrem de vestit, şi anume Ma’aloula, cu casele sale suspendate şi săpate în stânca muntelui, ca un fagure de albine şi să-i vadă cu proprii ochi pe locuitorii săi care încă mai vorbesc o limbă arameieă pe care o vorbea Domnul Isus, precum şi satul Saidnaya şi mănăstirea sa care adăposteşte o icoană desenată de Sfântul Luca pentru Sfânta Fecioară. Acolo se află, de asemenea, mausoleul Sayyida Zainab, înainte de a porni către staţiunile turistice şi de pe litoral, care se află în împrejurimile Damasc-ului: Az-Zabadani, Bludan şi Buquaiyn, cu izvorul său renumit de apă minerală dulce.
Cele mai importante oraşe din sudul Siriei sunt: Bosra, care a fost menţionat în hieroglifele lui Thutmos al III-lea şi Akhnaton în secolul al IV-lea î.e.n., iar cel mai important monument al acestui oraş este celebrul său amfiteatru roman, singurul din lume care s-a păstrat intact, cu locuri pentru 15.000 de spectatori şi, de asemenea, oraşul Shahba, locul de naştere al împăratului roman sirian Filip, care a vrut să facă din el o a doua Romă. Cele mai importante monumente din acest oraş sunt uriaşele mozaicuri cu reprezentări din mitologia greacă.
Cât despre zona centrală şi de vest, cele mai însemnate oraşe în timp ce ne îndreptăm către coasta siriană sunt: Homs, care a fost a treia etapă pe pământ sirian a drumului mătăsii, după Doura Europos şi Palmyra. Acest oraş a avut un rol datorită guvernatorului său Bassianus care şi-a căsătorit fiica Iulia Doamna cu un împăratul Romei şi a devenit astfel predecesorul a trei stăpânitori: Caracalla, Heliogabal şi Severus Alexandru. Turistul poate să viziteze în Homs moscheea Khalid Bin Al-Walid, biserica Umm Zonar şi muzeul din Homs, înainte de a se îndrepta către oraşul istoric Hama, pentru a-i vedea uriaşele si unicele mori de apă , care ridică apa râului Oronte pentru a iriga grădinile, precum şi Marea Moschee, Moscheea Abul Fida şi Palatul Al-Azem, care a devenit în prezent Muzeul Artelor şi Tradiţiilor Populare.
Vizitatorul pleacă din Hama înspre Palmyra, pentru a vedea zona de vestigii care se întinde pe o suprafaţă de 6 km2 – un muzeu pe nisip, în aer liber, care atestă măreţia artei Palmyrei. Cele mai importante locuri din zona de vestigii sunt Templul Iui Bal, Arcul de Triumf, teatrul, Agora, băile, marea colonadă, senatul şi necropolele, precum şi cetatea Fakhreddin, de unde se poate avea o vedere panoramică asupra vestigiilor şi ţinutului. Trebuie menţionat, de asemenea, muzeul unic al oraşului Palmyra. De la Palmyra, vizitatorul porneşte către Apamea, care se distinge prin fortificaţiile ei lungi şi prin strada principală în lungime de aproape doi kilometri, iar în vecinătatea ei se află cetatea Al-Mudhiq şi cetatea Sheizar.
Cea mai importantă regiune din Siria însă este coasta siriană, cu plajele ei întinse şi munţii înverziţi care coboară în pantă până ating marea, încât nu se ştie unde începe marea şi unde se sfârşeşte muntele.
Lungimea coastei siriene este de 180 km, iar principalele puncte de atracţie sunt Ras Al-Bassit, una din cele mai frumoase privelişti de pe coasta Mării Mediterane, cu nisipurile şi pădurile sale, de-a lungul cărora sunt răspândite vileleşi campingurile. Urmează apoi Lattaqia, înfiinţată în secolul al II-lea înainte de Christos de Seleucos, unul din conducătorii şi succesorii lui Alexandru Macedon, care i-a dat numele mamei sale, Laodiceea. Din acele timpuri, au rămas Arcul de Triumf şi câteva coloane. Se mai află acolo şi o clădire otomană, care se numea Khan Eddukhan şi care adăposteşte astăzi unul din cele mai importante muzee siriene. În apropiere de Lattaqia, turistul trebuie să viziteze Ugarit, unde s-a inventat alfabetul şi care a cunoscut epoca sa de aur între secolul al VI-lea şi al XIII-lea după Christos. Este demn de menţionat faptul că acest alfabet este gravat pe un mic deget de argilă uscată, al cărui original este păstrat la Muzeul Naţional din Damasc. De asemenea, acolo se află oraşul Jabla, în care există un teatru roman important care putea cuprinde şapte mii de spectatori, precum şi oraşul Banias, vechi port fenician, cunoscut pe vremea grecilor sub numele de Bălănea. Pe una din colinele înverzite care se întind în spatele acestui oraş, se înălţa citadela Al-Marqab, maiestuoasă şi imensă. Cât despre Tartus, acesta este de asemenea un oraş fenician, iar în el există o zonă veche, care evocă vremurile prin care a trecut şi care s-au scurs peste el.În sfârşit, trebuie să menţionăm singura insulă din Siria şi anume Arwad, care, în istoria ei, a fost un regat independent numit Arados, precum şi Amrit, din care n-a mai rămas decât un templu unic datând din secolul al V-lea înainte de Christos şi ruinele unui teren de sport care putea cuprinde 11 mii de spectatori, datând din secolul al 16-lea înainte de Christos. Înainte de a aborda staţiunile montane, trebuie să menţionăm că pe plajele siriene, ca şi în restul oraşelor, se află o serie de hoteluri turistice de diverse categorii, între care unele aparţinând unor mari companii internaţionale, ca Sheraton şi Meridian.
În ceea ce priveşte staţiunile montane, acestea sunt răspândite pe munţii înverziţi de pe coastă şi se poate ajunge acolo într-un interval de numai o jumătate de oră, printre pinii care apar la o înălţime mai mare de o mie de metri deasupra mării. Oraşul Salnafa, este situat la o înălţime de 1 200 metri deasupra nivelului mării şi, de asemenea, Kassab, Selma şi Ad-Darikish, renumită pentru apele ei minerale, Wadi Al-Uyun, Safita, cunoscută datorită turnului ei înalt de 38 metri, apoi Husn Sulayman, în care se află vestigii feniciene şi romane, Mashta Al-Helu şi Citadela Al-Husn, cea mai renumită în lume dintre fortăreţele din Evul Mediu, care a fost construită de cavalerii cruciaţi ca punct de bază în dispozitivul celorlalte fortăreţe de pe coastă, pe ruinele unei vechi fortăreţe kurde. Ea acoperă trei hectare de teren şi are 13 turnuri imense, iar în interiorul ei se află numeroase săli, dormitoare, magazii, rezervoare, poduri, grajduri şi altele. Menţionăm aici, de asemenea, Fortăreaţa lui Salaheddin, care era considerată cea mai invulnerabilă şi Citadela Al-Marqab pe care am amintit-o anterior, construită în piatră de bazalt, ultima fortăreaţă din zonă a cruciaţilor, care a căzut în mâinile sultanului Kalaun.
În contextul discuţiei noastre despre citadele, să abordăm şi Citadela din Alep, pe unde se spune că ar fi trecut Abraham, pacea fie asupra lui, şi şi-a aşezat tabăra acolo, iar de aici îi vine numele de Alep-ul Cel Sur. Citadela cu forma sa actuală datează din timpul emirului Sayf Ad-Dawla Al-Hamadani, ca sediu pentru guvernanţi, care, unul după celălalt, i-au adăugat construcţii şi turnuri cu o arhitectură rafinată . Citadela a fost construită pe ruinele altor vechilor civilizaţii, fiind amplasată pe această colină înaltă cu importanţă strategică şi militară. Rămânem în oraşul Alep, oraş care are rădăcini profunde şi străvechi datând din preistorie. A fost urbanizat şi înfloritor încă din secolul al treilea înainte de Christos şi a rămas astfel fără întrerupere până în zilele noastre, datorită amplasamentului său aflat la răscruce de drumuri. A jucat un rol în istorie din timpul regatelor acadiene şi amurite şi până în epoca noastră modernă. În Alep există vestigii importante, cele mai însemnate fiind zidurile cu porţile lor fortificate, iar magazinele, khan-urile (caravanseraiurile) comerciale şi Suq-ul (piaţă) din Alep sunt printre cele mai inimoase din oraşele arabe, islamice şi orientale în general. Suq-ul din Alep este cea mai lungă piaţă acoperită, având o lungime mai mare de zece kilometri şi se întretaie cu alte pieţe specializate, precum suq-ul parfumierilor, al arămarilor, al săpunului, etc. În Alep, vizitatorul poate vizita Muzeul Naţional, Muzeul de Arte şi Tradiţii Populare, Marea Moschee, sediul consulatului Veneţiei şi Hammam (Baia) An-Nasri. De asemenea, poate vizita Qala’at Semaan (Cetatea Simitului Simeon), situată la o distanţă de 60 km vest de Alep, unul din oraşele moarte de pe teritoriul Siriei, care îşi datorează numele unui călugăr sihastru, Simeon de pe coloană, precum şi Biserica Qalb Luza şi situl din Ebla, aflat la o distanţă de 70 km de Alep, pe care l-am menţionat anterior şi care, din cauza descoperirii bibliotecii sale, a început să adinceasca cunostintele despre istoria regiuniiOrientului Mijlociu. În Siria se află şi alte locuri arheologice, printre care oraşul Ar-Rasafa sau Sergiopolis, al cunoscutului sfânt, cele două palate, Qasr Al-Hir Al-Gharbi (de vest) şi Qasr Al-Hir Al-Sharqi (de est) şi Ar-Raqa, oraşul construit de Alexandru cel Mare în secolul al patrulea înainte de Christos.
Mai există Citadela Ja’abar, situl Doura Europos, oraş care a fost construit de Seleucos Nicanor în secolul al patrulea înainte de Christos, precum şi situl Regatului Mari care datează din mileniul al treilea înainte de Christos, apoi situl de la Tall Al-Ashara, unde a fost descoperit oraşul Tarqa, capitala Regatului Khana, care a înflorit în mileniul al doilea înainte de Christos, după căderea Regatului Mari, iar fortificaţia care îl înconjoară este considerată cea mai mare fortificaţie din oraşele lumii antice, având o grosime de douăzeci de metri. În sfârşit, menţionăm fortăreaţa Ar-Rahba şi două situri situate unul în faţa celuilalt pe Eufrat, şi anume Halabiya şi Zalabiya, care au fost două avanposturi fortificate în faţa invaziei persane împotriva Siriei şi în care se află vestigii şi fortificaţii datând din epoca bizantină.
In ceea ce priveste aceste legaturi, ele se intorc in timp la perioada cand vapoarele feniciene siriene perindau prin lumea veche, incarcate cu marfurile orientale, matase chinezeasca, mirodenii indiene, grau si sticla siriana, pentru a le transporta in Europa. Este de necontestat faptul ca porturile grecesti insirate pe tot bazinul Mediteranei si in vecinatatile sale, au fost loc de pelerinaj pentru aceste vapoare, de asemenea si coloniile de pe tarmurile Marii Negre, infiintate de orasul grecesc Milet la mijlocul secolul VII i.Hr., ale caror vestigii se vad si acum in Bulgaria, Romania si Ucraina.
Primul oras a fost Histria, al carui nume vine din numele grecesc al Dunarii, adica Istros, mai sunt unele documente care arata un alt nume al orasului, Istropolis, adica orasul raului Istros principala colonie pe coasta de vest a Marii Negre, in secolul VI si V i.Hr. apoi a devenit pe primul loc orasul Callatis( Mangalia de astazi) , dar atunci cand a dominat imperiul roman, a devenit o alta colonie si anume Tomis(orasul Constanta de astazi) , centrul administrativ si economic principal al zonei.
S-a modificat lumea greco-romana, inclusiv zona de sud-est a Romaniei de acum, care este pe malul Marii Negre, in mod radical in perioada de raspandire aici a crestinismului , iar scrierile religioase arata ca Sfantul Andrei a fost printre primii misionari ai lui Isus Hristos care a venit din sudul Siriei si a ajuns in aceasta zona in una din calatoriile sale de raspandire a crestinismului in imperiul roman folosind vapoarele si parcurgand aceleasi drumuri care le-au folosit convoaiele siriene si vapoarele feniciene pentru a ajunge in Histria, si in zonele alaturate.
La Histria au fost descoperite ruinele uneia dintre cele mai mari catedrale crestine, construita la inceputurile erei crestine, care se intindea pe trei la suta din suprafata orasului avand o lungime de 60 m si latime de 30 m, cu ornamente si sculpturi in marmura sau desene pe ipsos. Pestera Sfantului Andrei din sudul Romaniei aduce aminte fiecarui vizitator sirian de vestigiile crestine din Siria, cum ar fi: Maalula, Sidnaia si altele.
Sunt multe simboluri si vestigii ramase in Romania pana in prezent si care arata vechile relatii dintre Siria si Romania si care s-au amplificat in perioada cand ambele popoare se aflau sub dominatie romana si care au ajuns la apogeu cand au intrat Tarile Romane si tarile lumii arabe, inclusiv Siria sub dominatia otomana la inceputul secolul XVI d.Hr.
Domnitorii romani si in special domnitorii Valahiei de Sud au dat ajutoare materiale si donatii substantiale cultelor crestine din estul arab si au ajutat la infiintarea unei tipografii cu litere arabe in secolul XVIII d.Hr, mai exact anul 1701, care mai exista si acum in una din manastirile orasului Alep.
La solicitarea patriarhului Antachiei si al restului orientului pentru rumii ortodocsi, Athanasius al IV-lea, adresata domnitorului Valahiei Constantin Brancoveanu, in timpul vizitei sale in Romania cu ocazia efectuarii ceremoniei de casatorie a fiicei domnitorului, domnitor cunoscut si renumit pentru marea sa cultura si pentru dezvoltarea artelor si a culturii in epoca sa de domnie, a fost tiparita cartea sfanta (Biblia) pentru prima data in limbile greaca si araba pentru care patriarhul Athanasius al IV-lea a scris Prefata Bibliei. La patru ani de la acest eveniment deosebit de important pentru relatiile dintre tarile noastre domnitorul roman Brancoveanu a facut cadou Siriei o tipografie si a trimis-o in orasul Alep impreuna cu cativa tehnicieni in arta tipografiei pentru a deveni prima tipografie in limba araba si a contribui la activitatile de dezvoltare culturala araba de atunci. In acelasi secol a fost tiparita o carte a orientalistului roman, renumit si cunoscut la nivel european Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei care a scris multe carti despre istoria imperiului otoman si despre cultura orientala, legaturile comerciale dintre Tarile Romane, in general, Tara Moldovei, in special si estul Marii Mediterane.
In majoritatea manastirilor romanesti se gasesc icoane siriene desenate de patriarhi si artisti profesionisti sirieni, unde poate fiecare vizitator sa le vada, unele dintre ele se numesc icoane minuni (vindeca boli, scapa de ororile razboaielor etc) exact cum vedem in manastirile siriene.
Printre cele mai importante vestigii siriene vechi aflate in Romania este un cimitir al soldatilor sirieni care au ajutat la eliberarea pamantului vechii Dacii de sub stapanirea Romei si ale caror pietre funerare sunt scrise in limba aramaica si care se gasesc si in prezent in vestul Romaniei (zona Turnu Severin), de asemenea tot aici se mai gaseste podul “Abu al Dhour din Damasc” cunoscut de toti sub denumirea Podul lui Apolodor din Damasc.
De asemenea, in apropierea orasului Ramnicu-Valcea mai exista inca ruinele unei importante zone unde s-au derulat in trecut razboaie pentru apararea unor zone romanesti. Eroii acestor batalii au fost unitatile de elita ale aruncatorilor de lance sirieni ,care au avut un rol important si pozitiv in apararea apararea acestor teritorii. Stilul arhitectural al acestor zone se regaseste si in ruinele orasului Palmera din Siria.
Intr-o perioada de jumatate de secol de relatii diplomatice siriene-romane mai mult de 30.000 de studenti sirieni au absolvit facultati si universitati din Romania. Un numar mare dintre ei s-a intors in Siria si au ocupat locuri importante in viata politica, culturala, stiintifica, sociala si economica in Siria, ei purtand sentimente de recunostinta si respect pentru Romania unde au petrecut cei mai frumosi ani ai tineretii putandu-i considera ambasadori de onoare ai Romaniei in Siria. De asemenea mai mult de 5.000 dintre acestia au realizat casatorii mixte adincind gradul de rudenie de sange si contopire intre societatile romane si siriene. Traim acum aparitia celei de-a treia generatii din aceaste casatorii mixte si intelegerea si apropierea romano-siriana se adinceste pe mai departe prin intermediul lor. Precizam totodata ca existenta a mii de ingineri, tehnicieni si muncitori romani in Siria a lasat amprente vesnice prin proiectele economice vitale , care au fost construite de ei in multe zone din Siria si prin impresiile deosebite lasate poporului sirian prin pregatirea, seriozitatea, competenta si prietenia sincera manifestata de a acesti reprezentanti ai poporului prieten roman .Acest lucru este auzit de la foarte multi si in toate ocaziile si astazi , ca o recunoastere reciproca calitatilor muncitorilor si specialistilor romani care au lucrat umar la umar cu specialsitii nostri, contribuind la adincirea prieteniei traditionale dintre popoarele si tarile noastre.In domeniul sportiv multe delegatii sportive romane impreuna cu sportivi sirieni petrec perioade lungi de joc si antrenament. Multi jucatori si antrenori romani vin in Siria si se inteleg foarte bine cu colegii lor sirieni.Am aratat putin din ceea ce uneste cele doua tari si popoare in istorie si in prezent, daca am vrea sa aratam tot ne-ar trebui mult timp si multe studii deosebite.Mai putem arata totusi asemanarile clare intre politicile celor doua tari in ceea ce priveste infaptuirea stabilitatii, a dezvoltarii si respectarii legalitatii mondiale, a legilor internationale, a drepturilor popoarelor si suveranitatii lor. Siria este cunoscuta peste tot ca factor important de stabilitate in Orientul Mijlociu, si se bazeaza pe o politica externa rationala, acest lucru este civilizat si just. De asemenea Siria crede in pacea ca o alegere strategica, cu conditia sa fie justa si pentru toti, si sa garanteze drepturile popoarelor in recuperarea pamanturilor ocupate, si in respectarea suveranitatii lor.Romania de asemenea se deosebeste cu politica sa care cheama la stabilitate, pace, dezvoltare si respectarea legalitatii mondiale, si care prezinta o asemanare importanta cu politica siriana, acest lucru dind posibilitatea coajutorarii intre cele doua tari, in mod clar si sincer, pentru a ajunge la scopuri adevarate bazate pe dreptate. Mai aratam faptul ca Romania se pregateste pentru intrarea in Uniunea Europeana, unde indeplineste cel de al doilea obiectiv strategic in politica sa viitoare dupa intrare in pactul nord atlantic, iar Siria va semna Conventia de Parteneriat Siriano – European, ceea ce va intari legaturile intre cele doua tari, care au deja relatii istorice speciale, pentru a fi parteneri speciali, sprijiniti pe o baza comuna puternica si adevarata care ii uneste, ceea ce va duce la primirea de catre ei a unor viitoare roluri comune, si care se va reflecta pozitiv asupra uniunii europene si orientului mijlociu.Siria aflata in perioada modernizarii si dezvoltarii sub conducerea presedintelui Bachar Alasad, cu deschiderea catre tariile lumii, aplica reforme in toate domeniile, elaboreaza noi legi, promoveaza dezvoltarea administratiei, economiei si vietii politico – sociale si informative, etc. Siria se indreapta catre un loc special in zona, iar chemarea adresata de presedintele Traian Basescu, pentru activarea relatiilor romano -arabe si importanta acordata impreuna cu partidele politice romanesti, tarilor arabe care au relatii traditionale comune cu Romania, vor avea o mare influenta asupra ambelor tari, pentru a conlucra pe plan mondial, si pentru a ajunge la relatii mai dezvoltate si mai deosebite, pentru binele ambelor popoare, care au o istorie milenara comuna care ne obliga sa militam pentru un viitor comun.
Dr. DIRAR KUTAINI
CORESPONDENT DE PRESA
